Candidozele cutaneomucoase la sugar si copilul mic sint foarte frecvente, meritand o atentie speciala atat din acest motiv, dar si datorita problemelor pe care le pun din punct de vedere al diagnosticului, tratamentului, cauzelor ce le declanseaza si le intretin, posibilelor patologii asociate si, nu in ultimul rand, posibilelor erori de diagnostic atunci cand avem de-a face cu boli mai rare.

Principalele forme clinice de candidoze cutaneomucoase:

Candidoza bucala a sugarului se poate intalni inca din primele saptamani de viata, in urma contaminarii din mediul extern prin contact direct cu persoane sau obiecte infectate, si favorizata de absenta secretiei salivare pana la varsta de aproximatix 2 luni. Apare glosita candidozica afectand fata dorsala a limbii, unde, pe fond eritematos se formeaza depozite albicioase, uneori pseudomembranoase cu evolutie extensiva, putand ajunge la interesarea intregii mucoase bucale. Deseori este confundata de parinti cu depozitele de lapte ramase in urma alimentatiei. Daca nu este diagnosticata si tratata corespunzator poate avea evolutie cronica sau extensiva catre faringe, esofag s.a.

Comisurita candidozica – afectarea comisurilor bucale care apar fisurate, exsudative, uni- sau bilateral, este de obicei secundara candidozei bucale.

Intertrigo-ul candidozic – candidoza pliurilor latero-cervicale, axilare, inghinale se manifesta prin eritem local, exsudatie, uneori fisuri, cu depozite albicioase in suprafata. Se poate suprainfecta bacterian.

In special la sugar, datorita folosirii scutecelor sintetice gen pampers apare asa-numita dermita de scutec. Conditiile crescute de umiditate, dar si modificarea locala a pH-ului din momentul diversificarii alimentatiei, cresc riscul si frecventa candidozei inghinale, genitale externe si perianale.

Nu de putine ori, produse agresive de igiena, produse antifungice eficiente dar prost tolerate de pielea sensibila a copilului sau folosirea a diverse preparate naturiste, au drept rezultat exacerbarea eritemului, exsudatiei, inflamatiei locale si disconfortului prin suprapunerea unei dermite de contact iritative sau alergice. Astfel ca, desi copilul este cu mare grija tratat de parinti, rezultatele pot intarzia sa apara, iar eruptia poate chiar  sa se agraveze.

Onixisul si perionixisul candidozic –  este o candidoza unghiilor si a tesutului periunghial. Afectiunea poate aparea foarte devreme, chiar de la varsta de cateva saptamani, prin autoinoculare sau contaminare din mediu extern. Unghia apare modificata, friabila, opaca, deformata, cu eritem periunghial, edem si colectie ce dreneaza la presiune un lichid cremos, albicios. Netratarea corespunzatoare evolueaza extensiv si exista riscul suprainfectiei bacteriene cu evolutie mult mai zgomotoasa. De cele mai multe ori, tratamentul medicamentos este suficient, o interventie chirurgicala traumatizand inutil copilul, nerezolvand problema si putand deforma patul unghial ireversibil.

Formele grave ca eritrodermia candidozica sau granulomul candidozic – exclud categoric diagnosticarea si tratarea copilului de catre altcineva decat medicul dermatolog pediatru sub supraveghere atenta medicala de durata!!!

ATENTIONARI SPECIALE:

Copilul cu teren atopic, atat de sensibil la multe produse de ingrijire, necesita o atentie speciala avand in vedere posibilitatea dezvoltarii unor reactii inflamatorii la aproape orice produs topic.

Confuziile de diagnosic pot fi multiple si uneori grave in cazul fiecarei forme clinice si nu  vom da decat cateva exemlple: glositele, cheilitele si dematitele zonei inghinale care apar in cadrul carentelor metabolice (riboflavina, care daca este deficitara la mama, prin deficit in lapte apare carentilala si la copil in perioada alaptarii; piridoxina; folatul; fierul; deficitul de zinc in cadrul Acrodermatitis enteropatica…); ulceratiile periorificiale in cazul unor hemopatii sau unor forme de epidermoliza buloasa; faza buloasa a incontinentia pigmentii ce produce eroziuni inghinale; modificarile unghiale din cadrul onicodistrofiilor putand fi uneori asocieri sindromice…

Candidozele extensive sau trenante pot fi uneori marca unor deficite imunitare dobandite sau innascute in special la nivelul imunitatii celulare, dar si combinate, acoperind spectrul unor patologii grave si care reprezinta o provocare atat ca diagnostic cat si ca tratament chiar in cazul dermatologului pediatru si pediatrului experimentat!