Endometrioza este o afectiune comuna ginecologica ce se caracterizeaza prin prezenta glandelor endometriale si a stromei in afara locatie lor. Este o afectiune dependenta hormonal si intalnita la femei in timpul vietii reproductive. Incidenta este greu de analizat avand in vedere ca femeile sunt deseori asimptomatice. Tinand cont ca standardul de aur in diagnosticarea endometriozei il reprezinta laparoscopia insotita de biopsie conform literaturii de specialitate la femeile asimptomatice prevalenta atinge de la 2-22% iar cele care prezinta infertilitate asociata cu durerea pelvina poate ajunge pana la 50%.
Trecand peste aceste statistici care de altfel sunt foarte importante vreau sa enumar cateva teorii de aparitie a endometriozei:
- pe primul loc se afla teoria menstruatiei retrograde si anume diseminarea prin trompele uterine a tesutului endometrial inauntru cavitatii peritoneale. Totusi aceasta teorie nu sta foarte bine in picioare cand vine vorba de prezenta endometriozei la nivelul diafragmului si a spatiului retroperitoneal facandu-si aparitia in acest moment teoria diseminarii limfatice si vasculare. O alta teorie este cea a metaplaziei celomice care propune ideea ca peritoneul parietal este un tesut pluripotent care poate suferi transformari metaplazice. In cele din urma este teoria inductiei care sustine ca unii factori hormonali sau biologici pot induce diferentierea celulelor nediferentiate in tesut endometrial. Dar sa lasam aceste teorii si sa vedem cu ce simptome se confrunta pacientele
- durerea fiind cel mai des intalnit simptom avand ca si posibila cauza prezenta de citokine proinflamatorii si prostaglandine eliberate de implanturile peritoneale
- dismenoreea este considerata a fi ciclica la menstruatie si o poate preceda cu 24-48 ore. Dispareunia (durerea la contact sexual) poate fi produsa de afectarea septului rectovaginal si a ligamentelor uterosacrate – disuria, defecatia dureroasa, infertilitatea. Ce avem de facut in situatia aceasta? Vom efectua un examen clinic ginecologic, o serie de analize de laborator printre care si anumiti markeri cuma ar fi CA 125, CA19-9, interleukina 6 si TNF alfa, investigatii complementare noninvazive cum ar fi ecografia vaginala, CT, RMN insa ca mijloc principal de diagnostic este laparoscopia urmat de biopsie. O data avut diagnosticul trebuie sa trecem la tratament care consta intr-o conduita expectativa in cazul pacientelor asimptomatice sau diagnosticate accidental, tratament medicamentos al durerii cu antiinflamatorii nesterioidiene, COC, progestine, agonisti GnRH, inhibitori de aromataza si in ultimul rand tratamentul chirurgical al durerii asociate prin indepartarea leziunilor si aderentelor, rezectia endometriomului, neurectomie presacrata mergand pana la histerectomie cu anexectomie bilaterala.
Dr. Betea Razvan, medic specialist Obstetrica-Ginecologie, LaurusMedical Deva
