Hemoroizii cresc din congestia venelor interne si/sau externe din jurul canalului anal. Ei se clasifica in functie de gravitate in patru grupe.

Prima grupa cuprinde hemoroizii care sangereaza dar nu ajung in afara canalulu anal; a doua grupa cuprinde hemoroizi care ajung in afara canalului anal in timpul defecarii, dar se retrag in mod spontan. A treia grupa de hemoroizi necesita o

introducere manuala inapoi in canalul anal dupa ajungerea in exterior, si a patra grupa cuprinde hemoroizii care nu pot fi introdusi manual si sunt, de obicei, strangulati sau trombozati.

Simptomele care sunt asociate cu hemoroizii includ durere, sangerare, prurit anal (mancarime) si eliminarea de mucozitati. In a patra grupa de hemoroizi, zona unde membrana mucoasa rectala intalneste pielea anala (linia crestata) este pozitionata in afara canalului anal, si membrana mucoasa rectala ocupa permanent canalul anal muscular.

Chirurgia traditionala in tratamentul hemoroizilor:

In unele cazuri boala hemoroidala se poate trata prin modificari ale dietei, ale medicamentatiei tipice si bai in apa calda, care reduc temporar durerea si umflarea. Suplimentar, metode de tratare nechirurgicale sunt disponibile pentru majoritatea pacientilor ca o alternativa viabila la o cura permanenta pentru hemoroizi.

Intr-un anumit procent din cazuri, totusi, sunt necesare proceduri chirurgicale pentru a asigura o alinare satisfacatoare pe termen lung. Pentru cazurile ce implica un grad mai mare de prolaps, sunt utilizate tehnici operative variate pentru a trata aceasta problema.

Tehnica Milligan-Morgan in tratamentul hemoroizilor:

A fost conceputa si practicata in Marea Britanie de Dr. Milligan si Morgan, in 1937. Cele trei vase hemoroidale majore sunt extirpate. Pentru a evita stenoza, trei incizii in forma de para sunt lasate deschise, separate de portiuni de piele si mucoasa. Aceasta tehnica este cea mai populara procedura si este considerata standardul de aur cu care sunt comparate aproape toate celelalte tehnici chirurgicale folosite pentru hemoroidectomii.

Tehnica Ferguson in tratamentul hemoroizilor:

A fost conceputa si practicata in Statele Unite de Dr. Ferguson, in 1952. Aceasta reprezinta o modificare a tehnicii Milligan-Morgan (de mai sus), in care inciziile sunt inchise total sau partial prin suturi absorbabile. Se foloseste un retractor pentru a expune tesutul hemoroidal, care este, apoi, indepartat chirurgical. Tesutul ramas este suturat sau este izolat prin efectele de coagulare ale unui dispozitiv chirurgical.

Datorita gradului marit de rupere a suturii in timpul miscarii intestinului, tehnica Ferguson nu are nici un avantaj in ceea ce priveste vindecarea ranii (5-6 saptamani), durere sau morbiditate postoperatorie.

Hemoroidectomia conventionala se poate efectua ca o procedura de o zi. Dar, datorita putinei ingrijiri post-operative din comunitate si nivelului marit de durere experimentat de pacient dupa aceasta procedura, este necesara spitalizarea (in medie 3 zile).

Hemoroidopexia cu fibra (Procedura PPH) in tratamentul bolii hemoroidale:

Cunoscuta sub numele de Procedura pentru prolaps si hemoroizi (PPH), hemoroidopexie cu fibra si mucosectomie circumferentiala.

PPH este o tehnica practicata in anii 90 care reduce prolapsul tesutului hemoroidal prin taierea unei benzi a membranei mucoase anale din exterior cu ajutorul unui dispozitiv circular cu fibra. Pentru PPH, tesutul din exterior este impins intr-un dispozitiv care permite indepartarea tesutului in exces si izolarea tesutului hemoroidal ramas cu ajutorul fibrei. Aceasta procedura impinge tesutul hemoroidal inapoi in pozitia lui anatomica.

Introducerea dilatatorului circular anal reduce prolapsul pielii anale si a partilor din membrana mucoasa anala. Dupa indepartarea obturatorului, membrana mucoasa din exterior intra in lumenul dilatorului. Anuscopul este apoi introdus prin dilatator.

Acest anuscop va impinge mucoasa exterioara inapoi in peretele rectal de-a lungul unei circumferinte de 270°, in timp ce membrana mucoasa care iese in afara prin fereastra anuscopului poate fi introdusa intr-o sutura care include doar membrana mucoasa. Prin rotirea anuscopului, se poate efectua o sutura in jurul intregii circumferinte anale. Fibra circulara hemoroidala este deschisa in pozitie maxima. Capatul ei este introdus si bine pozitionat iar apoi excrescenta este taiata cu un nod inchis.

Marginile suturii sunt innodate in exterior. Apoi toata invelitoarea pentru dispozitivul de taiere este introdus in canalul anal. In timpul acestei operatiuni se recomanda intinderea partiala a fibrei.

Cu o tractiune moderata, o simpla manevra deplaseaza membrana mucoasa din exterior inspre invelitoarea dispozitivului de taiere circulara. Instrumentul este strans si apoi incalzit pentru a taia prolapsul. Mentinerea dispozitivului de taiere in pozitie inchisa pentru aproximativ 30 secunde inainte de incalzire si aproximativ 20 secunde dupa incalzire are efectul unei tamponari, care poate ajuta la grabirea hemostaziei.

Incalzirea dispozitivului elibereaza un rand decalat dublu de fibre de titan prin tesut. Un cutit circular taie tesutul inutil. O coloana circumferentiala de mucoasa este indepartata din partea superioara a canalului anal. In final, linia taiata este examinata folosind anuscopul. Daca apare sangerare la linia taiata, se pot plasa suturi suplimentare cu rol de absorbtie.

Care sunt beneficiile PPH fata de alte proceduri chirurgicale?

  • Pacientii au mai putine dureri in comparatie cu cele experimentate dupa tehnicile conventionale.
  • Pacientii se pot intoarce mai repede la activitatile normale in comparatie cu cei care sunt tratati prin tehnicile conventionale.
  • Media de zile de spitalizare a fost mai mica in comparatie cu cea a pacientilor tratati prin metode conventionale.

Care sunt riscurile procedurii PPH?

Desi rare, exista riscuri care insotesc PPH:

  • daca se introduce prea mult tesut in dispozitiv, se poate ajunge la lezarea peretelui rectal.
  • muschii interni ai sfincterului se pot intinde, ducand la o disfunctionalitate de scurta sau lunga durata.
  • la fel ca si la alte tratamente pentru hemoroizi, au fost raportate cazuri de septicemie pelviana, rezultata in urma hemoroidectomiei cu fibra.
  • PPH poate sa nu dea nici un rezultat la pacientii cu hemoroizi mari confluenti. Accesul la canalul anal poate fi dificil si tesutul poate fi prea voluminos pentru a fi introdus in incaperea dispozitivului de taiere.
  • a fost raportata, desi in cazuri rare, o durere persistenta si urgenta fecala dupa hemoroidectomia prin taiere.
  • taierea hemoroizilor este asociata cu un mare risc de recidiva si prolaps in comparatie cu chirurgia conventionala de indepartare a hemoroizilor; potrivit unui studiu canadian pe 537 participanti.